Categories of written things, poetically, prosaically or otherwise
Saturday, December 5, 2020
Chapter 6. Do you take Visa?
Sunday, November 29, 2020
Chapter 5: You break it, you buy it
Wednesday, August 19, 2020
Pe românește - Semne de punctuație
Ce nu face omul ca să evite o cacofonie, dar nu știe să reformuleze? Mai nou, la moda este introducerea lui „și” între cele două silabe ofensatoare. Până nu demult, însă, se folosea o virguliță. A naibii virguliță...
Într-o bună zi de vară călduroasă, am mers împreună cu soțul meu la un restaurant. Nici prea-prea, nici foarte-foarte - o terasă micuță ascunsă printre străduțele mai întortocheate ale Brașovului.
Vine ospătarul să ne ia comanda. Eu văzusem în meniu una dintre porțiile de prânz: friptură la grătar cu cartofi prăjiți. Cum de multe ori cartofii prăjiți de la restaurante lăsau de dorit, îl rog pe ospătar sa mi-i înlocuiască cu mămăligă, preferata mea, de altfel.
- Vă rog sa îmi aduceți meniul de prânz cu friptură, dar în loc de cartofi prăjiți aș vrea mămăligă ca garnitură, am zis eu.
Ospătarul sesizează imediat regretabila mea greseală de stil, asa că ține să mă corecteze.
- Desigur, vă aduc friptura cu mămăligă ca „virguliță” garnitură.
Ne uităm fix unul la altul câteva secunde.
- Mulțumesc, dar virgulițe nu mănânc. Doar friptura si mămăliga, vă rog. Și un mujdei de usturoi.
Soțul lângă mine zâmbeste pe sub mustață. Ospătarul, cătrănit, nu mai zice nimic, ia meniurile și pleacă la bucătărie.
Mai stăm, mai bem, dar doar suc de afine, că suntem cu mașina personală. Într-un sfârșit, vine si omul cu mâncarea noastră. Când mă uit în farfurie, mămăliga mea era frumos aranjată în formă de... ia ghici! virguliță. Mă uit din nou urât la ospătar, care se face că plouă.
- Dar bine, domnule, nu v-am zis fără virgulițe? Ce este aici în farfurie?
Iau un moț de mămăligă cu furculița si îl pun în coada virguliței, de arăta acum a semn de întrebare. Și ridic sprâncenele la neobrăzat. El, nimic.
- Dar, domnișoară, vă asigur că nu este intenționat. Așa a picat când l-a turnat bucătarul.
- Biine...
Și a plecat. Soțul râdea de-a binelea. Eu tac chitic și îmi mănânc morocănoasă friptura cu garnitură de virguliță.
Dar nu termin tot din farfurie (mami s-ar supăra dacă ar afla, dar este pentru o cauză... nobilă), ci mai las un pic de mămăligă, pe care o aranjez artistic în formă de trei ghemotoace dispuse liniar.
Vine și ospătarul sa debaraseze și să ia plata. Vede că i-am lăsat cam puțini bani de cheltuială, așa că îi explic:
- Virguliță am mâncat, lecție de limba română am primit, dau bacșiș... trei puncte de suspensie.